De la lovitura de stat la violenta de strada si apoi la razboi civil... in Comunicare

Toate cele 3 de mai sus au facut inconjurul presei romanesti si chiar straine in ultimul timp. Cea mai noua este violenta de strada transformata in ideea de razboi civil.

• O tabara acuza pe cealalta iar cealalta arunca inapoi acuzatia putin transformata.
• Unii spun ca prin rezistenta, ceilalti o sa cauzeze violente din partea celor 7 milioane.
• Ceilalti spun ca primii sunt la limita si ca nu vor da inapoi, instigand si recurgand la violenta.
• Toate acestea, preluate "impartial" de presa infierbanta spiritele.
• Ce urmeaza? Ingrijorarea celor de la varful unei tabere cel putin. 
• Ce fac ei? In loc sa decida de comun acord ce raspuns fix sa dea acestei teme (invatand de la cealalta tabara ca uneori e bun un raspuns automat) cand presa aduce tema violentei in discutie, raspund fiecare dupa puterile sale. 
• In acest context cea mai la indemana forma de raspuns a unei persoane prinsa cu garda jos este ingrijorarea (posibil sincera), care repetata si apoi preluata (iarasi "impartial" de catre presa) se transforma in spatiul public in acuzatie catre cealalta tabara, care, evident va raspunde amplificand. Si spirala continua.
• Din aceasta spirala, iesiri la scena a indivizilor de tip Dogaru castiga audienta.
• In acest context sustinatorii fiecarei tabere sunt infuriati pe cealalta tabara.

Unde se va ajunge? Vom vedea.

Ce nu inteleg: 
DE CE LA TEMELE IMPORTANTE LANSATE DE ADVERSAR, PRECUM VIOLENTA, NU PREGATIM UN RASPUNS SI O STRATEGIE DE ABORDARE CARE SA REDUCA SANSELE DE A SE INTAMPLA?

Fiind nepregatiti, facem greseli de comunicare enorme si care, pe langa faptul ca fac jocul adversarului, pun si gaz pe foc. Asta pentru ca atunci cand exprimam cu cuvintele noastre o ingrijorare (chiar daca e bazata si pe dovezi) ... psihologic avem tendinta sa exageram lucrurile pentru a transmite sentimenul nostru si ajungem astfel la exprimari de tipul:  ...se va ajunge la razboi civil.

Discursul total liber este nepermis la nivel de lideri de miscari. E prea riscant!

De ce nu stabilim spre exemplu un raspuns care sa indemne la calm si la responsabilitate, indiferent cat de covarsitoare ar fi dovezile ca se urmareste razboiul?

Daca echipele care fac mesajele si rontaie la semnalele dinspre tabara adversa si-au atins potentialul maxim si le scapa astfel de mesaje ce ar trebui imediat contracarate cu responsabilitate - de ce nu ne deschidem ca sugestii spre public? Mii de cetateni ar fi putut sugera o reactie mai buna si mai diplomatica decat expresia razboi civil!

Calm. Responsabilitate. Masura.

Apel catre noua societate civila!

Societatea civila suntem noi toti. Eu, Tu, Ei, Noi cei care traim si muncim in Romania si noi cei carora nu ne este indiferent incotro mergem si suntem afectati de ceeace se intampla.

In ultimii ani pe canalele media s-a denigrat sistematic tot ce se putea din structurile statului roman. S-a sadit neincrederea, s-a atacat absolut tot, avand ca rezultat direct descurajarea noastra de a mai apela la stat si la structurile sale, convinsi fiind ca nimeni nu isi mai face treaba.
 
Traim momente nemaivazute de cand USL a inceput actiunea de suspendare a presedintelui ales. Fiecare particica a statului este compromisa declarativ sau prin actiuni, este demolata orice urma de structura pe care noi, societatea civila sa ne mai putem baza. 

Scopul final este acela de a-i descuraja pe cei care lucreaza in structurile statului si in justitie, si care au inteles sa isi faca datoria, ei fiind singurii care mai rezista in pozitiile in care au ajuns. Numai ca si rezistenta lor are limite...

Dragi prieteni, 
Am trimis impreuna scrisori catre ambasade si UE pentru a atrage atentia asupra a ceeace se intampla. Am redactat si semnat petitii la inceputurile actiunii USL. Am spravegheat votul si am semnalat neregulile.

Dar de atunci, gradat, reactiile noastre ca si cetateni indignati si amenintati direct, au slabit incet incet in intensitate, ajungand sa fim mai mult spectatori si comentatori decat implicati direct, sperand ca justitia va rezista pana la urma in fata asaltului. NU ESTE SUFICIENT DIN PACATE.

In conditiile si situatia de astazi, o societate civila treaza si cu experienta, intr-o tara asa cum ne-o dorim, ar reactiona minimal astfel:
–> Fiind atenta zilnic la orice pas, afirmatie, posibil act de tradare, denigrare, etc
–> Analizand permanent fiecare act normativ sau fapta a politicienilor si consecintele posibile

...si reactionand vizibil prin grupuri, asociatii sau indivizi care se simt amenintati sau afectati de toate acestea:
–> redactand si trimitand pentru fiecare fapta, plangeri, sesizari, contestatii in tara
–> redactand si semnand petitii
–> organizand manifestari (nu neaparat manifestatii) de sensibilizare civica in care sa explice si altora sau sa le atraga atentia. Lista poate fi completata cu nenumarate activitati.

Caracteristica prinipala absolut necesara astazi: sa dovedim aceeasi tenacitate si insistenta ca si cea dovedita de USL.

Dincolo de chestiunile care privesc in ansamblu Romania ca stat NATO si membru UE (grave de tot precum denigrarea SIE, a justitiei, etc), suntem asaltati prin fapte grave care ne afecteaza direct precum actiunile sau mai degraba inactiunile din plan economic !!

Daca nu reactionam la fiecare incalcare a drepturilor noastre individuale sau comune, pericolul cel mai mare il reprezinta DESCURAJAREA CELOR CARE INCA MAI CRED SI SUNT IN INSTITUTII CA ULTIMA REDUTA IN CALEA COMPROMITERII INTREGULUI STAT. 
Acestia, trezindu-se singuri, vor ceda pana la urma!

Ei au nevoie sa vada ca in afara de persoana si libertatea proprie mai au pentru cine lupta!
Nu mai sunt suficiente doar iesirile TV ale politicienilor. De aici poporul trebuie sa preia lupta de rezistenta.

Am fost in stare sa invatam boicotul, minunata premiera in democratia romaneasca! Mai sunt si alte actiuni democratice pe care trebuie sa le invatam ca societate civila si care pot raspunde rapacitatii cu care politicul incearca sa ia toata puterea. Ce alegem pe mai departe?

Fara reactii individuale sau de grup prompte si continue, indiferent cat de mici grupurile, nimeni nu mai are pentru ce lupta din serviciile, institutiile si chiar dintre politicienii care se zbat pentru normalitate. Da, exista si dintre acestia. Dar vor disparea daca nu ii sustinem.

–
P.S. Cineva a venit la un moment dat cu o idee pentru a incuraja politia sa apere pe cetateni: Atunci cand un politist a indraznit sa ia atitudine si s-a luptat cu infractorul si l-a dovedit iar lupta a devenit publica – societatea civila sa-i trimita politistului o Diploma de Apreciere si Multumire pentru Eroism in Slujba Cetatenilor si de Incurajare. Conferita de cei aparati. :)
O forma pasnica si democratica de semnal trimis celor chemati la datorie. 
Haideti sa mai gasim astfel de idei.

Haideti sa actionam si sa indemnam la reactie. E dreptul nostru, e timpul nostru.