Despre ura si manipularea prin TV

Observam cu ingrijorare cantitatea enervare si nerabdare din aer legat de politica romaneasca. Oameni cu care alta data puteam discuta avand idealuri comune si dusmani politici comuni, astazi refuza orice argument.


Imediat ti se pune eticheta Basist, PDL-ist indiferent ca tu vrei sa scoti in evidenta ceva comun tuturor sau sa discuti la scara mai mare, pe principii spre exemplu si nu despre persoane sau partide. Nu mai e posibil sa teoretizezi... esti imediat acuzat de partizanat.

Cum e posibil? Cum s-a ajuns aici?

Redau mai jos parerea personala, derivata din observatii proprii:

Acum mai multi ani, cam prin 2007 cred, am inceput sa evit instinctiv televizorul, in special talk-show-urile. Simteam ca ceva nu e in regula cu tocarea zi de zi pe acelasi subiect.


Amuzat, caracterizam acrobatiile logice ale celor de pe sticla prin expresia:  “A face manevre pentru a intoarce vaporul in sufragerie“.


Am avut cateva perioade lungi in care nu m-am mai uitat la TV. Revenind si urmarind am avut senzatia ca “Oricat as lipsi de la televizor, nu am pierdut nimic“.


La inceputuri luam in deradere aceste incercari ale unui CTP sau ale unui Chireac sau mai stiu eu cine de a da o singura directie unei discutii indiferent de premisele de la care se porneste.


Instinctiv realizasem dupa putina mea pricepere ca ceva nu e in regula dar in toti acesti ani nu am trecut dincolo de cele doua propozitii redate mai sus si care sumarizau ce se intampla, negandind ce impact pot sa aiba.


Le constatam si eram bucuros de eliberarea mentala si sentimentala incercata dupa ce m-am mutat la casa mea si necumparandu-mi televizor nu am mai avut contact zilnic cu emisia continua. Si mai observam ce rau mi se facea cand intram din nou in contact cu emisiunile in mod ocazional.


Construirea unui reflex conditionat
Din punctul meu de vedere, ce se intampla atunci la TV – si anume, demonstrarea ca ceva e rau pornind de la indiferent ce altceva extrem de simplu de perceput, exploatand frica de mai rau si in special de saracie pe care o avem toti – era sa se repete zilnic un tipar de identificare a raului. Exersat deopotriva de moderatori si de public zilnic, zilnic, zilnic.


Ca ingredient absolut necesar era totdeauna fatalitatea. “se va intampla“, "suntem saraci", "nimanui nu-i pasa".


Variatiile introduse de la o zi la alta erau ideile sau faptele concrete de la care se pornea, lucruri asupra carora se aplica demonstratia.


Intretinerea reflexului conditionat. Armarea bombei.
De la o vreme ceva s-a schimbat si imi amintesc situatii de tipul urmator pe care le relatam prietenilor uimit:


“Am mers zilele trecute la o ruda apropiata, pensionara, in varsta, seara tarziu.
O gasesc fixata cu ambele maini inclestate de manerele fotoliului in fata televizorului.
- Ce s-a intamplat doamna?
- Iar ne taie astia pensia. Nu o sa ma mai descurc.


Ma uit si eu spre televizor. Pe ecran, pe banda cea mai mare titlul cu majuscule era: SE TAIE IAR PENSIILE.
Ascult fara sa vreau emisiunea pentru ca eram in vizita si constat urmatoarele:

• In rezumarile ce se faceau la revenirea in platou dupa pauzele de publicitate auzeam: Am revenit in platou. Discutam astazi despre preconizata taiere a pensiilor.
• Constatam ca se pornise de la o “preconizare” facuta de cineva cum ca daca nu stiu ce X fapt se intampla, ar putea scadea nivelul incasarilor la stat, fiind afectat in final bugetul de la pensii, si astfel s-ar putea sa nu mai aiba nici o sansa guvernantii sa dea decat pensii pe jumate. :-)
  Ceva la care nici macar logica initiala nu o puteam vedea bine si ce era mai important – semnalul venise de la un “analist” fara nici o legatura cu guvernarea. Deci nici un semnal oficial. O idee aruncata in vant.
• Dupa care discutiile abordau orice altceva atata timp cat loveau intr-o anumita directie ca si concluzie, reiterau fatalitatea si intretineau frica de ea.

Nici o demonstratie. Nici o sursa concreta credibila. Nici o legatura.


Diferente fata de inceputuri. Directionarea exploziei.
Ce am remarcat atunci diferit era ca:

• Fatalitatea ca ceva rau se va intampla cu siguranta era din start prezumata de privitor fiind nevoie doar de mesajul de pe burtiera
• Orele treceau in fata TV-ului in asteptarea demonstratiei ca fatalitatea s-a produs
• Se ajunsese sa se emita propozitia cu efect de panicare la inceput, sa fie reluata la fiecare sfert de ora dupa publicitate si sa nu mai fie nevoie de un substrat logic per se ci doar de o aparenta de logica in ceeace se spunea pentru ca deznadejdea si ura sa fie activate.
• Nu stiam ca in psihologie/psihiatrie puteam avea atunci de a face cu faza de intretinere si intarire a unui reflex

O guvernare, indiferent cat de buna ar fi ea si orice masuri ar lua nu va multumi pe toti. Evident ca in timpul asta, saracirea se producea. Dar fiecare lucru avea cauzele lui ce ar fi putut fi analizate concret.


Dar prin instaurarea fricii si terorii combinata cu ruperea logicii putin cate putin cu fiecare emisiune si transferarea rezultatului catre un grup sau o persoana, reflexul construit in timp pentru a se autointretine frica si a se putea activa ura la semnal este: “E rau, e de vina grupul acuzat si ieri, si azi, etc.“.


Repet: utilizand fondul de intamplari oricum nefericite din viata noastra, frica ca pica drobul si logica rupta undeva – se ajunge sa fie perfect logica propozitia “ploua afara, e de vina stiti voi cine”


Nu sunt nici psiholog, nici psihiatru dar cu totii admitem faptul ca nu cunoastem totul despre creierul nostru si cum poate fi folosit de noi dar si de altii.


De psihologia multimilor am auzit. Psihozele colective sunt admise ca posibile. De reflexe am auzit. De depresie am auzit. De picatura chinezeasca de asemenea. Despre grade de rezistenta diferite ale diferitelor persoane la ceva am auzit.


Efectele majore ale campaniei
Daca la inceput unii au ras si altii priveau cu neincredere – nimeni nu s-a gandit ca mesajul transmis zilnic ne ajunge pe toti din urma.

• Propagarea si la cei de opinii contrare. Uzura. ---> Co-dependentii (rude, prieteni, apropiati) au fost primii loviti chiar daca nu impartaseau initial opiniile.
  Atunci cand zilnic sau periodic esti nevoit sa combati cate o ruda sau prieten in incercarea sincera de a-l ajuta, in timp obosesti, dupa care preiei mai intai nervozitate, tristete ca ceva face ca tu sa nu te mai intelegi cu ai tai, de aici distanta e mica pana la depresie. Iar de la depresie poti merge mai departe in asimilare: cate un mesaj te prinde si pe tine, dupa care o expresie, dupa care fiind satul vrei si tu sa dispara obiectul criticat de toti, in speranta ca iti castigi rudele sau prietenii inapoi. 
• Izolarea sociala automata de catre subiecti a celui care rezista --->   In cel mai rau caz tehnica aceasta  duce la izolarea de catre ceilalti a celui care refuza sa se supuna logicii respective.

Tensiuni cu iz de benzina.
In timp, in public, construirea zilnica a opiniei urmarite, prin exploatarea fricii de si mai rau, duce tensiunea la cote inimaginabile si care sunt stapanite cu greu de subiecti.
Se simte de la primele gesturi si cuvinte. E in aer.


Astazi raul si partizanatul se confunda si sunt presupuse automat. Cei care au opinie diferita enerveaza. Facem zadarnic eforturi sa fim disociati de tinta pentru a argumenta altceva si nu reusim.


Nu am inca imaginea completa care e scanteia care va descarca toate aceste energii acumulate si nu stiu daca ea a fost aprinsa sau nu, dar tare nu as vrea sa vad rezultatul.


Acumularea e acolo si nici referendumul si nici alegerile nu o vor descatusa complet. E prea minutios construita in ani.


Daca din intamplare e ceva adevarat din ce spun aici, avem o problema si suntem in acelasi timp sah-mat pentru ca nu avem cum dezamorsa bomba. Speram sa se dezumfle treptat macar.